La începutul lunii iunie am făcut o mică drumeție printr-o pădure pe care am mai explorat-o cu mulți ani în urmă. Pădurea Tătăruși este situată în vecinătatea satului Tătăruși, care conform unei legende, explică astfel denumirea satului :
”De peste cinci – șase veacuri traiau pe aici tătarii. Cei veniți de peste munte (din Ardeal) i-au alungat pe tătari, nemairămânâd decât o femeie care se căsători cu un rus, iar lor li s-a zis “tătăruși”, fiindcă erau neam de tătari și ruși. Sămânța lor s-a pierdut, dar numele satului a rămas Tătăruși.” ( rezervatiatatarusi.ro )
Bogăția fructelor de pădure și a ciupercilor atrage pofticioșii, astfel că nimic nu se compară cu o zi de drumeție printre fagii de peste 100 de ani, pe cărările adăpostite de frunziș până la Curțile zmeilor.
Vei fi poate surprins de vreo vietate care va sări din vreun tufiș, însă foșnetul din jur va aduce liniștea din nou. Privind înspre cer, trunchiurile fagilor, asemeni unor gigantice coloane, te duc cu gândul la Dumnezeu, care și-a clădit aici o uriașă biserică și unde te îndeamnă să te rogi ca vreun topor ori fierastrău să nu-i rănească și să le curme veșnicia.
Grotele sunt acoperite cu frunze deși se zice că ar fi putut servi ca adapost, dar foarte bine ar putea fi un tunel care face legatura cu Mănastirea Probota.
|
La întoarcere, ne-am întâlnit și cu o broscuță țestoasă :).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu