Și anul acesta am păstrat tradiția nostră de 1 Mai, de a vizita ceva nou și am ales Castelul Sturdza de la Miclăușeni care se află la 65 de km de
Iaşi, în comuna Butea, pe drumul ce duce spre Roman. Este un castel în stil
neogotic construit între anii 1880-1904 de către Gheorghe Sturza și soția sa
Maria. În prezent, se află în proprietatea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și
este inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași.
Palatul a fost construit pe amplasamentul unui vechi conac ce data din vremurile lui Alexandru cel Bun, un frumos palat în stil neogotic târziu, fiind o copie a castelelor feudale apusene şi amintind de Palatul Culturii din Iaşi, dar şi de Palatul Domnesc din Ruginoasa. În exterior, clădirea are numeroase decoraţiuni (printre care şi elemente inspirate din blazonul familiei Sturdza: un leu heraldic cu o sabie şi o ramură de măslin, crucea și șarpele precum și cavalerul medieval).
Colecţia de cărţi număra 60.000 de exemplare, multe din ele fiind ediţii rarisime. |
În anul 1944, din cauza apropierii frontului, palatul a fost
părăsit de Ecaterina Cantacuzino, care a luat cu ea odoarele bisericii
construite de marele logofăt Dimitrie Sturza la 1823 și bunurile din seif. Ea a
refuzat iniţial să evacueze biblioteca de mare valoare pe care o adăpostea
castelul, predând ulterior Episcopiei Romanului două inventare ale bibliotecii.
În iarna anului 1944, au staţionat în castel prizonieri nemţi. Castelul a fost
devastat de soldaţii ruşi care au folosit multe cărţi valoroase pe post de
combustibil în sobe, vânzând alte volume unor magazine din Târgu Frumos, unde
erau folosite pentru împachetarea mărfurilor. Unele volume au fost depuse la sediu ARLUS din Iaşi, a doua
parte au fost vândute Bibliotecii Centrale Universitare şi a treia au fost
scoase din ţară. Volumele salvate de Ecaterina Cantacuzino şi pe care le
predase Episcopiei Romanului, au fost ulterior donate acesteia.
Rămasă văduvă şi neavând copii, Ecaterina Cantacuzino s-a
călugărit spre sfârşitul vieţii sub numele de monahia Macrina. La data de 21
aprilie 1947, ea a donat Episcopiei Romanului castelul Miclăuşeni, plus parcul
de 30 hectare de pădure care-l înconjoara, biserica ctitorită de bunicul
său, Dimitrie Sturza şi toate dependinţele, cu scopul de a fi amenajată
aici o mănăstire de maici.
In curtea palatului a fost amenajat tot in anii 1800 un frumos parc în stil englezesc cu diferite specii de pomi ornamentali, exotici sau autohtoni unii foarte rari. |
Arborele Vieții - Ginkgo Biloba
Mănăstirea Miclăușeni din apropierea castelului |
Din anul 1960 până in 2001, Castelul de la Miclăuşeni a devenit sediul Centrului de Plasament pentru copii cu handicap psihic sever, aici funcţionând şi şcoală specială. În noaptea de 23 decembrie 1968, a izbucnit un incendiu la mansarda castelului, se pare că de la o ţigară lăsată aprinsă. Atunci au ars ultimele mobile originale ale castelului, care erau depozitate la mansardă. În anii acelei folosinţe nefericite, mai precis în 1985, mansarda şi acoperişul castelului au căzut pradă unui devastator incendiu. Apa cu care a fost stins incendiul s-a infiltrat în pereţi, contribuind la degradarea progresivă a imobilului, dar în prezent, castelul se află încă în proces de restaurare şi consolidare.
Sursa informațiilor: http://miclauseni.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu