Straja, un loc binecuvântat din Bucovina

Straja, dragă, Straja...




Ori de câte ori am încercat să scriu câteva rânduri sau să caut o fotografie de acolo , nimic nu mi se părea suficient de bun pentru a-mi descrie meleagul natal. Un lucru e clar, nu o să încep cu cifre, atestări istorice, demografie etc. Acestea au fost făcute deja și încă foarte bine. Însă zilele astea, răsfoindu-mi hârțoagele am dat peste un fel de compunere din primul an de liceu, care mi-a stârnit amintiri și sentimente și mi-am făcut curaj să o postez: 



 Tu ai îndrăgi-o?

Da! E Straja, micul meu univers și singurul pe care-l cunoșteam, mai mult sau mai puțin, până atunci când, urmându-mi cursul normal al vieții am intrat în vălmășagul ei și am realizat că, de fapt, universul e mult mai mare.
 E amuzant să-mi amintesc cât de stranii mi se păreau acele locuri, în care simțeam că am fost aruncată împotriva voinței mele. M-am obișnuit..si-acum mi-aș dori să descopăr fiecare colțișor al pământului.
Cu Straja n-aș putea să compar nimic, ea are ceva ce o face unică. Are un farmec aparte peste care timpul n-aș vrea să-și lase urmele.



           Deși nu cu toți oamenii ei se poate mândri, căci contrar afirmației “străjenii – oameni gospodari, ospitalieri,  harnici” trebuie să recunoaștem că acesta nu este în cazul tuturor, un adevăr.
Îmi pare rău dacă vă simțiți jigniți, dar oare ce facem noi pentru ea? Ce facem noi pentru Straja? Nu credeți că ar merita măcar câteva coșuri de gunoi? Să știți că merită din plin atenția noastră, e darnică, are pământuri roditoare…are un suflet mare, de aceea e atât de ocrotită de bunul Dumnezeu.
Nu râdeți, sufletul ei e ascuns în verdele crud al pădurilor de brad ce-o împodobesc, în adirea vântului ce-o mângâie, în izvoarele-i atât de grăbite, în humusul bătrân…


           Straja e o doamnă tăcută ce ascunde încă multe mistere, ce așteaptă o mângâiere blândă, ce duce o viață parcă prea monotonă și căreia îi piere parcă speranța.


             Observă aparent nepăsătoare cum toamna îi ruginesc pădurile, iarna-i îngheață apele, primăvara îi noroiește cărările, iar vara…vara simte cum se îmbulzesc la sânul ei mulți și multe, dar care, oricum, nu-i schimbă condiția.


 E tristă parcă, dar, dacă începe a ți se băga în suflet, nimeni și nimic, nu ți-o va putea scoate. Se face plăcută, se lasă îndrăgită…și nu pentru o zi-două, ci pentru o veșnicie…simt că așa e, iar eu explicația mi-o găsesc.


            E așa pentru că nu ea oferă prea mult din punct de vedere material, ea hrănește sufletul. De multe ori mă întreb de ce nu există aici o discotecă, un fast-food, un club, căci poți observa că e printre singurele care duce lipsă de viața agitată, dar apoi mă întreb, oare astea nu-s făcute pentru bucurii trecătoare? Nu-s oare lucruri efemere?



             … iar adevărata fericire nu stă oare în a simți veșnicia lucrurilor, veșnicia unei iubiri, a unei frumuseți? E destul să privești pădurea de brad, cum spuneam, să auzi ciripitul continuu al păsărilor, să simți mereu sub picioare iarba înrourată, să auzi susurul neîncetat al unui izvor…și simți că ești, întradevăr, fericit.



               Nu-știu…, cu  lacrimi în ochi o spun, Straja întruchipează tot ceea ce trebuie să te facă împlinit. E micul meu paradis…e, într-un final, universul meu pe care nu l-aș schimba cu nimic și pentru care aș risca chiar și un viitor strălucit, care, poate, cândva se va ivi.


                                                 18 august , după o zi de strâns fân în Poiana Jiji, locul care mi-a trezit un “special feeling”





Acum poate că lucrurile s-au mai schimbat, poate și eu le percep oleacă altfel, dar vă pot garanta că senzațiile care te încercă acolo sunt speciale.


Puteți fi convinși că veți da peste niște oameni minunați, dascăli precum în poveștile lui Sadoveanu, oameni care îs pricepuți în meşteşugitul cojoaceleor şi al bundiţelor, al trăistuțelor și al iilor, oameni care-și duc crucea cu vrednicie, cum se zice pe la noi. Acolo tradiția e sfântă , așa cum ar și trebui să fie.






Cum frumos conclud și jurnaliștii de la revista "Formula As" care au trecut pe acolo:
“La Straja, n-am trait doar o filă de poveste adevărată. La Straja, în câteva ceasuri, am primit cea mai frumoasă lecție de mândrie națională!”

“…satul e de o frumusețe ce iți taie respirația. În Straja începe și se termină o lume.
Multe se spun despre moldoveni, dar bucovineanul e altceva. Ne place sau nu, influența vechiului imperiu habsburgic se simte. O vezi în rânduială și curățenie, în ordine și disciplină. […]







La Straja, nimic nu se schimbă. Totul se repetă la nesfârșit. E o lume aparte - pe cât de ospitalieră, pe atât de închisă în obiceiuri, credințe și superstiții. O lume ordonată de reguli nescrise și de interdicții. […] Aproape că mă dor plămânii de atât aer sănătos. Iar urechile mă dor de atâta nemaitraită liniște.[…]



      Nu stim cum satul a ramas neatins pana acum de vâltoarea vremii si de unde și-a tras seva rezistenței. Știm, însă, că cineva care dorește să vadă adevărata Românie, trebuie sa meargă mai întai în nordul Bucovinei, la Straja.”


8 comentarii:

  1. e locul in care am copilarit!frumos!cea mai frumoasa perioada din viata mea as putea spune!si ma bucur enorm ca exista cineva care poate descrie atat de frumos ,prin cuvinte,sentimentul de pace .liniste si fericire care te (ma) cuprinde de fiecare data cand merg(i) acolo! si cine altcineva sa scrie despre asta daca nu un iubitor al meleagurilor bucovinene:-) ne vedem de craciun in scumpa noastra Straja:*:*

    RăspundețiȘtergere
  2. O dovada ca radacinile raman...radacini! Superb, Andra!!!

    RăspundețiȘtergere
  3. E unul din cele mai frumoase locuri pe care le-am vazut. Acolo a fost si parte din copilăria mea. Pacat ca nu este pusa in valoare

    RăspundețiȘtergere
  4. felicitari celor care au scris articolul, chiar asa este cel mai frumos loc din lume cu oameni deosebiti.

    RăspundețiȘtergere
  5. Frumoase poze. Felicitari. Am si eu cateva. Daca le doriti, dati un semn. Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  6. Felicitari!o familie fericita.Sa va iubiti pana la adanci batranete in locurile astea minunate.

    RăspundețiȘtergere
  7. Imi tresalta sufletul de bucurie ca nu s-a pierdut in randul tinerilor dragostea de tarina natala si de tarisoara noastra,asa cum este ea,si cu bune si cu rele. Cine nu a vazut muntii nostri dragi din Moldova sa o faca cat de curand si sa savureze cu toata fiinta aerul, susurul izvoarelor, rasaritul si apusul,dar mai ales sa incerce sa descopere curatenia sufleteasca a oamenilor. Pentru mine este o intoarcere in timp de fiecare data cand ajung in Bucovina si in acelasi timp o terapie pe care nu o poti face cu nimeni, o incarcare a bateriilor cu BINE SI FERICIRE.
    RODICA

    RăspundețiȘtergere
  8. Straja, parte din dulcea Bucovina, loc nealterat inca de ' binefacerile civilizatiei '.Pamint stramosesc unde finul cosit miroase ca niciunde in lume si localnicii isi omenesc oaspetii cu infinita sinceritate si multumire ca le-ai trecut pragul. Sa traiesti vesnic iubita Bucovina!

    RăspundețiȘtergere