De mărțișor - Lacul Roșu, Suhardul Mic, Cheile Bicazului




     
    Era o zi ca oricare alta, am mers dimineață liniștiți la serviciu, fără sa știm unde aveam sa ajungem după-amiază. Surpriza a fost când am aflat că vom avea o zi liberă de mărțisor și în câteva secunde ni s-a aprins beculețul că vom fugi direct pe munte și cum timpul era scurt, doar 2 zile, am ales ca destinație Lacul Roșu, cu traseu pe Vârful Suhardul Mic și Cheile Bicazului. 



    După cum ne știți deja, nu ne stau în cale prognozele, carpe diem, baby! și...da, avem întotdeauna într-o cutie, totul pregătit, de la lingură și furculiță, chibrituri, lanternă etc. la parazăpezi și bocanci, ca nu cumva sa ne ia pe nepregătite o ideea ca asta. Nu ne-a rămas decât sa ticsim totul în rucsaci, să ne abatem pe la un supermarket și în 2 ore am fost gata de decolare, aici luând în calcul și timpul în care am cautat hărți, trasee plăcute, scurte, de relaxare și sfaturi bune, ca întotdeauna, de la Rodica, om de bază în Clubul de Turism şi Ecologie Turistor,  căreia îi mulțumim! 



   Despre cum a fost, cum am reușit să ne detașăm de toate grijile, cum am trăit o  zi minunata de primăvară, cu cer de cristal și o zi de iarnă autentică, cu fulgi mari și pufoși, că doar Baba Dochia era acasă la ea și avea tot dreptul să-și scuture cojoacele, puteți vedea în fotografii.
















   Traseul pe care l-am urmat a fost acesta : centrul staţiunii Lacul Roşu – Pensiunea Bradul - Pensiunea Iasicon - Poiana Suhardului Mic - Şaua Suhard - Vârful Suhardul Mic (1345 m) - Lacul Rosu.



   Muntele Suhardul Mic, mic dar impresionant deoarece apare ca un zid de piatra, la prima vedere inaccesibil, dar chiar se poate ajunge cu ușurință pe vârf, în maxim 2 ore, iarna, aici incluzând pauzele pentru fotografiat, joaca cu zăpada și cu un cățeluș tare prietenos, cu care am împărțit un măr.












Cu un zoom mai bun vă puteam arăta și caprele negre :)




       Lacul Roșu este lac de baraj natural, format în 1837, în urma prăbușirii unui versant împădurit din Muntele Ghilcoș, care se vede în fotografie, iar numele lacului provine de la apele roșiatice aduse de Pârâul Roșu ce conțin oxizi de fier.



    Iarna, lacul e acoperit de un strat de gheață de 60-70 cm și uneori chiar mai gros. Am auzit o poveste a unui localnic, că într-o iarna un șofer ar fi traversat lacul înghețat cu un camion încărcat cu lemne. Cu toate astea, noi nu ne-am încumetat să ne depărtăm prea mult de mal :)













    Cheile s-au format în Munții Hășmaș, fiind săpate de râul Bicaz în rocile calcaroase și au o lungime de 6 kilometri.


     Vă invităm să descoperiți că zona asta e mult mai mult decât un loc de popas scurt și trecătoare din Moldova în Transilvania, e un loc splendid pe care dacă începi a-l lua la picior îți dai seama că nu văzusei mai nimic sau prea puțin din ce merita văzut. 

      Cu siguranță vom reveni la vară să revedem de sus, lacul dezghețat, natura verde și poiana plină cu flori a Suhardului.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu